Trasee turistice | Drumul bisericutelor de lemn din Maramures

PENSIUNEA VIDRA***

Tel.: 0741.185.913 , 0262.374.159
RO EN

Trasee turistice

Drumul bisericutelor de lemn din Maramures

      “Maramureşul e un simbol, e o chintesenţa, un semn, un recapitulator sub care se ascunde –poate mai intens şi mai insidios decat sub altele-sufletul românesc în forma lui cea mai loială -ademenitoare şi mai elevată .Elevată nu în sens pilduitor, solemn, livresc, oficios. Dimpotrivă: elevată, adică simplă, curată, liberă de orice adaosuri, scorii, afecţiuni şi găteli de iarmaroc ori de protocol. Nici urmă de onctuoasă cucernicie dulceagă, de ipocrite salamalecuri, de forţate zâmbete negustoreşti decorative. Acolo nu-i  nimic <de-a gata>, totul e limpede şi proaspăt ca apa care ţaşneşte din munţii străjuitori ai drumurilor croite de-a lungul Marei, Cosăului şi Izei. (…)
                 Maramureşul tot e de fapt o taina, acea oglindă fermecată capabilă a reda însuşirile de baza ale neamului-dârzenia, neîngâmfarea, toleranţa, puterea de a ierta, ospitalitatea, buna-cuviinţa.” ¹
                                                (Nicolae  Steinhardt-“Lecţia Maramureşului”, Ateneu, revistă de cultură, nr.9, sept.1992) 

        Maramureşul este unul din cele mai frumoase zone ale lumii . Un om se poate considera împlinit dacă a sădit un pom , a întemeiat o familie şi a vizitat cel puţin o dată Maramureşul. Situat acolo unde se agaţă harta-n cui acest judeţ , trăieşte din propriile tradiţii şi frumuseţi arhitecturale şi geografice .

        Noi maramureşenii avem o tradiţie a lemnului şi ne mândrim cu ea . Cine nu a auzit de bisericile noastre care se înalţă falnice spre cer , de casele ţăranilor maramureşeni cu ferestrele cât palma , acoperite cu draniţă , care , încă mai amintesc de tradiţia şi timpul de odinioară .

        In Maramures se afla 85 de bisericute de lemn. Dintre acestea 8 sunt incluse in Patrimoniul UNESCO.

    B. Biserica Sfantul  Nicolae (Budesti)
    C. Biserica Sfantul Arhanghel (Rogoz)
    D. Biserica Sfantul Arhanghel (Plopis)
    E. Biserica Sfantul Arhanghel (Surdesti)
    F. Biserica Sfanta Paraschiva (Desesti)
    H. Biserica Barsana (Barsana)
    I. Biserica Sfanta Paraschiva ( Poienile Izei)
    J. Biserica Nasterii Maicii Domnului (Ieud)

    Barsana Poienile Izei Ieud Budesti Desesti Rogoz Plopis Surdesti

     

    Traseul bisericutelor de lemn incepe dimineata la ora 7:00 de la Pensiunea Vidra din Ocna Sugatag.

    Biserica Sfantul  Nicolae (Budesti)

                Biserica de lemn din Budeşti, construită în anul 1643, este de asemenea în Patrimoniul Mondial UNESCO şi poartă hramul Sfântului Nicolae
              Biserica e construită din bârne groase aşezate pe un soclu din piatră de râu. În interiorul bisericii se păstrează cămaşa de zale şi coiful lui Pintea, despre care tradiţia spune că el însuşi le-ar fi adus aici. 
              Pictura e una în culori deschise, calde, luminoase şi bine armonizate. A fost realizată în jurul anului 1762 de Alexandru Ponehalschi, fiind vizibilă astăzi numai pe jumătatea vestică a pereţilor, pe tâmplă şi în altar. În biserică mai există icoane de sticlă foarte vechi, icoane de lemn datând din secolul al XVII-lea. Dintre acestea, cea mai însemnată este o icoană înfăţişând pe Sf. Ioan Botezătorul provenind dintr-o biserică din secolul XV, pictată, cum spune inscripţia în slavonă, de "mult greşitul Gheorghe". 
              O caracteristică specifică a acestui monument este turnul. La baza clopotniţei sunt patru turnuleţe, detaliu arhitectural neobişnuit pentru construcţiile de lemn din Maramureş. 

                Biserica de lemn "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril" (Rogoz) face parte din mostenirea greu de mistuit chiar si cu gandul, pe care cei ce au trait pe aceste meleaguri in secolele trecute, ni le-au lasat ca dovada exemplara a trecerii lor.Este unul din cele mai vechi din lăcaşuri de cult maramureşene (ctitorită în 1663) intrat în patrimoniul UNESCO, în 2004, aflată în inima Ţării Lapuşului, odinioară îndeajuns de încăpătoare pentru toată suflarea satului, a fost ridicată din doua lemne masive aduse din apropiere, de pe Dealul Popii. 
              Unicitatea construcţiei este dată de intrarea laterală şi de acoperişul asimetric. Masa moşilor este acoperită de streşini, făcută din bârne lungi cât biserica şi crestată din metru în metru. În dreptul cresturilor din peretele bisericii sunt scrise nume ale familiilor înstărite, proprietare pe rosturile din masa moşilor. În zilele de sărbătoare, aceste familii organizau mese în curtea bisericii, dând pomană săracilor pentru sufletele celor morţi. 
              Impresionante sunt decoraţiunile exterioare: brâul în formă de funie răsucită cu simboluri solare ce înconjură biserica şi îmbinările de lemn ce dau pereţilor aspectul unor ziduri de cărămidă. Elementul ornamental caracteristic acestei biserici îl constituie capetele grinzilor ce sprijină streaşina, cioplite în formă de cap de cal - element laic, întâlnit la multe din casele ţărăneşti. Remarcabilă rămâne simbolistica acestui locaş; un exemplu clar îl constituie meşter-grinda decorată cu motive ale mitologiei româneşti arhaice: Soarele, Luna, Luceferii, Stelele. 
              Pictura, cu tematică foarte variată, a fost săvârşită la 1785, iar astăzi se păstrează fragmentar, doar în naos şi pronaos.

    Biserica Sfantul Arhanghel (Plopis)

                Biserica de la Plopiş, monument UNESCO, poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril
              Buni lemnari, locuitorii Plopişului au început în anul 1798 edificarea unei noi biserici, menite să înlocuiască vechiul lăcaş de cult, finalizată la 12 noiembrie 1811. 
              Datele care atestă sfinţirea bisericii sunt extrase dintr-un document găsit în piciorul prestolului. De asemenea, s-au descoperit şi cele 49 de monede, depuse câte una de fiecare familie din sat care a participat la ctitorirea bisericii. 
              Clădirea bisericii e mică, 17m lungime, 7m lăţime şi 47m înălţime, însă dovedeşte un deosebit simt al proporţiilor, fiind poate cea mai unitară şi mai bine echilibrată biserică de lemn a Maramureşului, lucru ce o face să se înscrie în categoria construcţiilor religioase bine închegate. 
              Pictura este bine păstrată, nota dominantă fiind dată de reprezentări ale Apocalipsului, ele ocupând întregul perete de vest al naosului. 
              Din punct de vedere arhitectonic, se compune din pridvor, pronaos, naos şi un altar, toate ridicate pe o fundaţie din piatra. Sunt doua elemente caracteristice: bârnele superioare ale pereţilor nu ies în consolă, iar streaşina este înfundată. 

    Biserica Sfantul Arhanghel (Surdesti)

                Biserica de lemn din Şurdesti, monument UNESCO, a fost construită în 1721 sub directa supraveghere a lui Toma Macarie şi poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril
              Este considerată ca fiind cea mai înaltă construcţie veche din lemn de stejar, turnul măsurând 54m, înconjurat de alte 4 mici turnulete, înălţimea totală de la sol fiind de 72m. În trecut, oamenii credeau că dacă biserica este mai inaltă, rugăciunile lor ajung mai repede la Dumnezeu. 
              Pe langă înălţimea impunătoare, trebuie remarcat că este singura biserică din Ţara Chioarului care are acoperiş cu poală dublă. De asemenea, este unic în această zonă şi pridvorul cu două rânduri de arcade suprapuse. 
              Picturile interioare au fost realizate de zugravul Ştefan din Şişeşti în 1783 şi reprezintă scene biblice din Vechiul şi Noul Testament. Frumuseţea bisericii este sporită de existenţa brâului în funie răsucită. 
              Nota particulară a ansamblului e dată de pridvor, cu doua rânduri de arcade suprapuse, cu deschideri diferite, identice ca formă şi decoraţii.

    Biserica Sfanta Paraschiva (Desesti)

                Biserica de lemn din Deseşti, monument UNESCO, este o biserică tradiţională de lemn care poartă hramul Cuvioasei Paraschiva şi a fost construită în anul 1770. 
    Legenda spune că în 1717, în urma unei invazii, tătarii au incendiat biserica satului. Tot legenda mai zice că noua locaţie a bisericii a fost aleasă de piatră de altar. Sătenii au încercat să ridice piatra în mai multe locuri, dar de fiecare dată aceasta a căzut. 
    După cinci încercări eşuate, piatra a rămas în sfârşit în picioare, fiind în acest fel stabilit noul aşezământ al bisericii. 
    După ceea ce scrie pe acoperişul pronaosului, pictura, foarte frumoasă, datează de la 1780, accentuând nota generală de simplitate. Ea este nesofisticată, sinceră, amintind de pictura naivă. 
    Arhitectura se înscrie în linia tradiţională. Îmbinările de lemn, echilibrul şi armonia elementelor de arhitectură, impresia de simplitate şi eleganţă vădesc o perfectă cunoaştere a artei lemnului şi o măiestrie fără cusur. Nota de originalitate e dată de bârnele de la partea superioară ce susţin şarpanta acoperişului, prelungite şi sculptate în scară, conferind ansamblului o siluetă deosebită. 
    Cimitirul din jurul bisericii are multe cruci celtice înscrise într-un cerc sau semicerc. 

    Biserica Barsana (Barsana)

                Biserica de lemn din Bârsana, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, Patrimoniul Mondial UNESCO, a fost construită în anul 1720 pe locul numit „Podurile Mănăstirii” şi mai târziu, în 1806, mutată pe dealul Jbâr, unde se află şi acum.  
              Este unica biserică UNESCO care iniţial a fost mănăstirească, apoi a devenit parohie. Arhitectura se înscrie în linia generală a bisericilor de lemn maramureşene. Pictura, este una remarcabilă, extrem de valoroasă, croită după rigorile artei baroce. Iconografia Bârsanei se individualizează prin trei trăsături: are un profund caracter eshatologic, elementul moralizator e lesne de observat, iar accentul e pus pe latura umană a naraţiunii. 
              Legenda spune că mai demult, pe dealul Jbâr era un cimitir de ciumaţi. Oamenii seceraţi de molimă au fost înmormântaţi în grabă, fără servicii religioase. Sătenii au mutat bisericuţa de lemn pe Jbâr, având convingerea că victimele ciumei îşi pot dormi somnul de veci doar dacă li se face o slujbă religioasă. 
              Şi azi, mulţi din locuitorii Bârsanei cred că o dată cu biserica, s-au mutat pe sub pământ şi morţii de la Podurile Mănăstirii, pentru a-şi continua odihna la umbra bisericii. 

    Biserica Sfanta Paraschiva ( Poienile Izei)

                Biserica „Sfânta Paraschiva” din Poienile Izei, monument UNESCO, este unul dintre cele mai frumoase şi bine conservate monumente din Maramureş. 
              Biserica este un monument fără egal vădind nivelul artistic atins de meşterii lemnari ai Maramureşului. Construită acum aproape 400 de ani din arbori seculari, ea respectă configuraţia tradiţională: planul navei este rectangular, pridvorul e amplasat pe altura de apus, acoperişul are dublă poală, iar turla cu trei clopote are foişor, coif şi o cruce înaltă. Spre deosebire de alte biserici, altarul are patru laturi ca în vechime, lucru rar întâlnit la alte biserici. 
              Pictura, începută în 1794, impresionează prin tematică şi abordarea originală a iconografiei tradiţionale, cu scene mari, într-un registru cromatic armonios. 
              Se remarcă scenele din pronaos ale Judecăţii de Apoi, în special cele cu Iadul. Se descifrează aici scena cu mincinosul spânzurat de limbă, femeia care a descântat vacile este împunsă din două părţi de victimele sale, cel care „sparge hătu” este reprezentat brăzdat cu plugul de către doi diavoli, femeia care îşi omoară pruncii în pântec, este silită în picturi să înghită unu, iar cel care doarme în timpul slujbei religioase este întins pe un pat încins, cu un diavol alături, care-i cântă la vioară.

    Biserica Nasterii Maicii Domnului (Ieud)

                Biserica din Ieud Deal, monument UNESCO, este construită din lemn de brad. Istoricii nu au căzut de acord cu privire la data ridicării acestei biserici. 
              Unele documente o prezintă ca fiind cea mai veche biserică de lemn din Maramures, datând-o 1364; conform altor păreri, ea datează, probabil, din secolul XVII. 
              Construcţia urmează canoanele tradiţionale: pictura şi iconostasul, bine conservate, sunt de secol XVIII. 
              Picturile interioare au fost realizate de către Alexandru Ponehalschi, unul din cei mai activi zugravi de biserici din Maramureş la acele vremuri. Pereţii pronaosului ilustrează Judecata de Apoi, cu un foc al infernului care îi cuprinde pe condamnaţi. 
              În biserică există icoane vechi de lemn (sec. XVI-XVII), o valoroasa colecţie de icoane pe sticlă aduse de la Nicula, toate acestea alături de covoare vopsite în culori vegetale şi cărţi de mare valoare; demne de amintit sunt tipăriturile lui Coresi "Întrebare creştinească" şi "Apostolul" datând din secolul XV, precum şi alte documente tipărite la Iaşi şi la Blaj. În podul bisericii a fost descoperit "Codicele de la Ieud", manuscris de o valoare inestimabilă, datat 1391, considerat ca fiind cel mai vechi text în limba română, scris cu litere chirilice.